Pe coastele râpoase, pe prundişuri sau la malul râurilor, creşte, sub formă de tufe ce ating o înălţime de 4 până la 6 m, cătina. Uneori arată ca un arbust. Are frunzele subţiri rare, spini, iar fructele au o culoare portocalie, sunt mici şi arată ca nişte perle. Denumirea latină este Hippophae rhamnoides. Popular i se mai spune în unele zone şi cătină albă. De la această plantă se folosesc în exclusivitate fructele ce se coc târziu, la sfârşitul lunii septembrie. Deşi planta creşte liber, sunt zone din Europa unde ea se cultivă dirijat. încă din vechime, fructele de cătină erau apreciate pentru gustul lor acru-astringent. Se recoltau după ce cădeau primele brume. Bobitele de cătină au un conţinut ridicat de vitamină C, mai conţin şi vitaminele Bj şi B2, practic sunt o poli vitamină naturală şi la îndemâna oricui. Datorită gustului plăcut, fructele de cătină se folosesc la prepararea sucurilor, a marmeladelor şi gemurilor. Sâmburii se înlătură cu ajutorul sitelor metalice în care se storc bobitele. La sate se prepară o băutură din fructe de cătină care este plăcută la gust şi care apără de răceli (datorită conţinutului foarte ridicat de vitamină C). Una din reţete spune că se iau 700-800 g de fructe, 5-6 1 de apă şi 1 kg de zahăr tos. Se pun la fiert, se lasă să dea în clocot apoi se mai fierbe la foc mic mestecând cu o lingură din lemn. Se strecoară şi când s-a răcit se pune în sticle ce se pot închide ermetic. Din acest suc se dă în special copiilor şi bătrânilor înainte de venirea frigului sau primăvara pentru fortificare şi evitarea răcelilor. Din fructele uscate se prepară ceaiuri care au un gust plăcut aromat, acrişor, asemănător ananasului. Se remarcă în tratarea bolilor ficatului. Afecţiunile la care se recomandă ceaiul de cătină sunt: bolile specifice copiilor, stările de avitaminoze, convalescenţa după tuse convulsivă, în răceli şi pojar. O linguriţă cu fructe de cătină la o cană de apă clocotită, se lasă să tragă până la 5 minute, înainte de a se bea, se zdrobesc bobitele de fructe. Ceaiul se poate îndulci cu zahăr sau miere. Două căni de ceai, zilnic, oferă o „raţie" suficientă de vitamine. în bolile de piele, în special la urticarii, ceaiul de cătină ajută la vindecare.

Mod de folosire:

Ceai: 
O linguriţă vâr/uită cu fructe de cătină (proaspete sau uscate) se opăresc cu o cană (250 ml) de apă clocotită, se zdrobesc, se lasă până la cinci minute, apoi se strecoară şi se îndulceşte. Se beau până la două căni de ceai, zilnic.

Suc Din fructele proaspete:
700-800 g de fructe se zdrobesc, se pun în 5-6 l de apă şi 1 kg de zahăr. Se fierb, se amestecă cu o lingură de lemn. Apoi se strecoară şi după ce se răceşte, se păstrează în sticle bine închise. Câte un păhărel de suc se va lua când vremea se răceşte. Previne gripa.