Atât pomul cât şi fructele sale (nucile) sunt atât de bine cunoscute, încât o descriere a lor este de prisos. Denumirea latină Juglans regia. Alte denumiri sub care mai este cunoscut (în popor) sunt: nucar, nucă dulce. Aşa cum spune şi denumirea latină, nucul era privit încă din antichitate ca un „pom regesc". El înfloreşte în lunile aprilie-mai, iar fructele ajung la maturitate toamna. Nucile ce cad din pom sunt învelite într-o coajă groasă, de culoare verde, ce lasă pete maronii pe piele şi emană un miros ce seamănă cu tinctura de iod. Miezul de nucă este foarte bogat în substanţe nutritive, conţine peste 65% grăsimi, 15% albumine şi o importantă cantitate de săruri minerale utile. Pentru tratamentele medicinale se folosesc de la nuc: frunzele foarte fragede, mâţişorii, fructele mici verzi, frunzele şi coaja de nucă. Un efect deosebit în tratamente îl au frunzele fragede, înainte de a se deschide complet. Ceaiul preparat din ele (o linguriţă de frunze opărită cu o cană de apă clocotită) este foarte bun în combaterea diareei, în Scrofuloză şi în rahitism. Pentru întărirea sistemului muscular se pot face frecţii cu un extract obţinut prin punerea într-o jumătate de litru de apă a şase coji verzi de nucă, apoi apa se lasă să se înfierbânte, fără însă a da în clocot, după care se mai lasă cojile să mai stea încă cinci minute în apă. Acest ceai din frunze fragede are proprietatea de a scădea zahărul din sânge, deci este util pentru bolnavii de diabet. Ceaiul din frunze de nuc se foloseşte pentru curăţirea sângelui. Totodată îndepărtează viermii intestinali inclusiv tenia. Se poate prepara un amestec din suc de cartofi cruzi şi patru, cinci linguri de ulei de nucă, care administrat copiilor elimină orice posibilitate ca aceştia să se infesteze cu limbrici, oxiuri, sau chiar tenie. Infuzia obţinută din frunzele de nuc este bună pentru spălaturi vaginale în cazurile de leucoree. Se folosesc 4-5 linguri de frunze de nuc la o jumătate de litru de apă; se încălzeşte până dă scurt în clocot, apoi se răceşte şi se strecoară. Are proprietăţi astringente. în tratamentul scrofulozei se foloseşte următorul ceai: o lingură vârfuită cu frunze de nuc, la un litru de apă ce a dat în clocot. Se bea de trei ori pe zi câte o cană din acest ceai. Băile generale cu frunze de nuc ajută la vindecarea unor boli: eczeme (zemuinde), ulceraţii cât şi pentru întărirea organismului. Se folosesc frunze de nuc (două mâini duble) care se pun într-un vas cu 5 litri de apă, se lasă câteva ore, apoi se încălzeşte până ce dă în clocot. Se strecoară şi se adaugă la apa pentru baie. Inima trebuie să fie deasupra nivelului apei. Baia durează 20 de minute, apoi corpul nu se şterge, se îmbracă un halat pentru baie, se trece la pat pentru a transpira timp de o oră. Pentru tratamentul stomatitei se recomandă gargară cu decoct din frunze de nuc: două linguri cu frunze de nuc la 250 ml apă, se lasă să dea în clocot, apoi se strecoară. Se face gargară de mai multe ori pe zi. Din frunzele de nuc, se poate prepara o alifie pentru tratamentul rănilor. Pentru aceasta se pun două linguri de frunze de nuc mărunţite într-un pahar (cca 100 ml) cu ulei de floarea soarelui. Se lasă o săptămână apoi se încălzeşte într-o „bain-marie" timp de două ore. Se strecoară printr-o bucată de pânză curată, se adaugă cca 20 de grame de ceară de albine, se pune din nou în „bain-marie" timp de o jumătate de oră. Se ia de pe sursa de căldură, se amestecă până se răceşte. Se păstrează în cutiuţe bine închise. Alifia se foloseşte pentru ungerea rănilor ce se vindecă mai greu. Infuzia din frunze de nuc este utilă în tratamentul a foarte multor afecţiuni şi boli: acnee, păduchi în păr, cruste pe cap, eczeme, căderea părului, degeraturi, rănirea unghiilor. în toate aceste cazuri, infuzia se adaugă la apa pentru baie. Din nucile verzi culese până la jumătatea lunii iunie, se poate prepara o tinctura foarte utilă pentru tratamentul unor afecţiuni ale stomacului. O infuzie din mâţişori de nuc are efect antihemoragic.

Mod de folosire:

Ceai (infuzie): 
O linguriţă vârfuită cu frunze de nuc tăiate mărunt, se opăreşte cu 250 ml apă clocotită. Se lasă „să tragă" până la un minut apoi se strecoară şi se foloseşte fie ca ceai (intern) maximum o cană pe zi sau pentru aplicaţii externe (comprese sau tamponări).

Adaos pentru baie:
Două mâini duble de frunze de nuc şi coji verzi se pun într-un vas de 5 litri cu apă. Se lasă câteva ore, apoi se încălzeşte până dă în clocot. Se strecoară şi se adaugă la apa pentru baie. Durata băii nu trebuie să depăşească 20 de minute. Corpul nu se şterge, se îmbracă un halat de baie şi se trece la pat timp de o oră pentru a transpira abundent.

Alifie:
în 100 ml ulei de floarea soarelui se pun două linguri cu frunze de nuc mărunţite. Se lasă la macerat timp de o săptămână. Apoi se pune într-o baie cu apă fierbinte (bain-marie) timp de două ore. Se strecoară printr-o pânză curată (sau tifon), se adaugă 20 grame de ceară de albine şi se mai ţine 30 de minute la „bain-marie". Se amestecă până se răceşte, se păstrează în cutii ce se pot închide cu capac. Se foloseşte în tratamentul rănilor greu vindecabile.