Telina este o planta bianuala, are tulpini solide, creste înalta de 50 la 100 cm. Emana un miros puternic, specific si aromatizat. Frunzele sunt zimtate iar florile sunt foarte mici de culoare alb spre verde. Se folosesc atât frunzele dar mai ales radacinile de forma sferica.
Denumirea latina este Apium graveolens. Popular se mai numeste achiu, celer, salina, talar, sindirei.
Este o planta de cultura. îi plac terenurile argiloase, sarate. In stare salbatica aceasta planta aproape ca nu mai creste. Se cultiva în gradini cam de 400 de ani. Grecii si Romanii venerau telina pentru jertfe aduse celor morti. Se punea pe morminte. Chiar si Homer, în Odiseea, lauda aceasta planta. în scopuri medicinale, se foloseau fie frunzele crude, fie radacinile tocate marunt, ca diuretic, în tratamentul gutei si mai ales ca afrodisiac. Nu exista în Evul Mediu masa de nunta la care sa nu se serveasca telina, ca „stimulent" pentru noaptea nuntii.
Uleiurile eterice pe care le contine face ca telina sa fie folosita ca tonic al sistemului nervos, fiind foarte buna în combaterea starilor de agitatie nervoasa. Totodata este
apreciata în tratamentul gutei si reumatismului. Radacina de telina rasa si fiarta cu zahar se foloseste ca sirop contra tusei. Nu este indicat consumul de telina la bolnavii de nefrita. Sucul crud extras din radacinile de telina este indicat în afectiunile reumatice si ca afrodisiac.

Mod de folosire:

Ceai (infuzie): 
O lingurita cu frunze de telina tocate marunt se opareste cu o cana (250 ml) cu apa clocotita. Se lasa un minut, se strecoara si se bea sub forma de ceai diuretic.

In Stare cruda: 
Sucul extras din radacinile rase sau radacinile rase (si preparate ca salata) se recomanda în starile de agitatie si epuizare nervoasa, în guta si reumatism.