Este o plantă multianuală ce creşte în grădini (plantă de cultură). O tufă de leuştean se dezvoltă frumos şi rapid. Tulpinile sunt tubulare, frunzele mari au un miros specific şi puternic. In limba latină i se spune Levisticum offidnale. In germană denumirea este de Liebstockel (beţigaşul dragostei) datorită proprietăţilor afrodisiace, iar rădăcinei i se spune „Maggi" (de unde şi marca firmei cunoscute ce oferă preparate culinare concentrate, supe, sosuri etc). Planta provine probabil din Iran, dar în Evul Mediu a început să fie cultivată şi în Europa. Este cunoscut faptul că regele Carol cel Mare a dispus cultivarea obligatorie a leuşteanului în fiecare grădină. Ca substanţe active conţine uleiuri eterice, butilftalide, acid izovalerianic şi derivaţi ai cumarinei. Zonal, în România planta se mai numeşte leoştean, libistoc, luştrean, buruiană de lungoare, păscănaţ. Planta (frunzele sau rădăcina de leuştean) se foloseşte pentru tratamentul următoarelor afecţiuni şi boli: hidropizie, reumatism, boli de inimă, gută. Provoacă o bună diureza (eliminarea apei din corp) ceea ce ajută la eliminarea litiazei renale (nisip la rinichi). Totodată ajută la solubilizarea secreţiei bronşice şi uşurează expectoraţia. Rădăcina de leuştean ajută în tratamentul bolilor de stomac. De obicei, planta se foloseşte în scopuri de condimentare la ciorbe. Pentru ceai, leuşteanul se foloseşte în amestec cu alte plante. La tratamentul erupţiilor de pe piele, se foloseşte un decoct din frunze şi rădăcini rase de leuştean. Se fac spălaturi ale porţiunilor de piele bolnave. După 2 săptămâni pielea redevine netedă. în tratamentul bolilor de stomac se folosesc rădăcinile rase şi frunzele mărunţite, fiind preparată o tinctura concentrată. Un cunoscut, care avea unele probleme cu rinichii, a reuşit să scape de o litiază renală după ce a băut ceai din frunze de leuştean, câte 2 ceşti zilnic, timp de 14 zile. Şi crizele de rinichi cedează mai uşor. în popor, tradiţia spune că femeile gravide trebuie să evite consumul de leuştean. Ar provoca naşteri premature.

Mod de folosire:

decoct din rădacină de leuştean: 
1-2 linguriţe vârfuite de rădacină de leuştean rasă, se pun la o cană cu apă. Se pun la fiert, se lasă să dea de 2-3 ori în clocot. Apoi se lasă 5-10 minute, se strecoară şi se beau 2-3 căni pe zi. Ajută la tratarea cistitelor, tulburărilor menstruale şi combate balonările.

Infuzie de frunze: 
o linguriţă vârfuită cu frunze de leuştean la o cană cu apă clocotită, se lasă până la 1 minut, se strecoară. Se beau până la 3 căni pe zi. Acest ceai ajută la stimularea diurezei şi la eliminarea litiazei renale (pietre sau nisip la rinichi). Mulţi cititori au scris că acest ceai le-a luat durerile în crizele de rinichi.

In Stare crudă:
frunzele tocate, puse deasupra diverselor mâncăruri. Ajută în tratamentul afecţiunilor hepatice şi de stomac.