Denumita stiintific Salvia officinalis, aceasta planta medicinala creste sub forma de tufe înalte de pâna la 80 de centimetri. îi plac zonele calcaroase si râpele. înca din Evul Mediu era o planta apreciata pentru mierea delicioasa produsa de albine în zonele cu Salvie. Florile sunt fie albe, fie de culoare albastru spre violet. înfloreste în lunile iunie-iulie. Salvia este mentionata în scrieri începând cu secolul IX. De atunci exista obiceiul de a „capta sau fereca persoana iubita folosind Salvia". Se gaurea o frunza de Salvie în trei locuri, se trageau prin orificiu fire de par de la persoana iubita si se puneau la pragul de la intrare. Se spune ca iubita (iubitul) venea si nu mai pleca.
Denumirile populare ale salviei sunt: jales, jales bun, salcâm boieresc, salet.
Planta aceasta era indicata din vechime pentru tratamentul hipertensiunii arteriale, pentru diminuarea secretiei de lapte la femeile ce întareau copii, pentru stimularea menstruatiei si pentru evitarea ciclurilor dureroase.
Salvia contine uleiuri eterice, substante amare si rasini. Are un gust putin amarui.
în popor se spune: „daca treci pe lânga salvie, scoate-ti palaria si onoreaz-o!" Aceasta spune mult despre respectul pe care oamenii din popor îl au fata de aceasta planta.
In centrul utilizarii sale, Salvia este indicata ca mijloc de a opri transpiratiile nocturne. Daca se bea cu regularitate de persoanele în vârsta, evita atacurile de apoplexie si ajuta în vindecarea parezelor. Salvia este indicata în combaterea crampelor stomacale, a spasmelor, a durerilor de coloana vertebrala, a cazurilor de hipertiroidism. Totodata elimina tremuraturile articulatiilor.
Pentru cazurile de îmbolnavire ale aparatului respirator, al cavitatii bucale, laringite si faringite, dispnee, amigdalite, este indicat ceaiul de Salvie.
Salvia are întrebuintari multiple în bolile stomacului si intestinului, diaree, ulcer stomacal, balonari, secretie stomacala abundenta, lipsa poftei de mâncare.
Combate orice stari de inflamare în zona ficatului, veziculei biliare si rinichilor. Pentru ranile purulente ajuta compresele cu salvie.
Planta trebuie culeasa numai în lunile mai si iunie, în zilele însorite, imediat dupa orele de prânz.
Pentru bolnavii de diabet, Salvia împreuna cu tecile de fasole, frunzele de afin si florile si frunzele de tintaura, constituie un ceai de baza.
Contra transpiratiei nocturne se poate prepara un ceai minunat din 20 de grame de salvie, cretisoara si coada calului. Acelasi ceai cu salvie, dar de data aceasta în amestec cu coada soricelului si Obligeana, si câte o lingura de bitter suedez luate zilnic ajuta la îndepartarea tulburarilor cailor digestive. Pentru a creste pofta de mâncare, se va consuma un ceai de salvie, coada soricelului si tintaura.

Mod de folosire:

Ceai (infuzie): 
Doua lingurite vârfuite cu frunze de salvie se oparesc cu o cana (250 ml) de salvie. Se lasa un minut, apoi se strecoara. Ratia zilnica este de doua cani cu ceai de salvie.

Gargara: 
O lingura de salvie la o cana cu apa clocotita. Se lasa un minut, se strecoara si se foloseste ca gargara pentru afectiunile cavitatii bucale.

Otet CU salvie: 
într-o sticla se pun flori si frunze de salvie proaspat culese. Se toarna apa, otet natural (din vin sau de mere) pâna se acopera nivelul plantelor. Se pune sticla la loc calduros si însorit si se lasa timp de doua saptamâni. Se foloseste ca frectie în cazul îmbolnavirilor de lunga durata.

Bâi de sezut: 
într-un vas cu cinci litri de apa rece se pun doua mâini duble cu frunze si flori de salvie. Se lasa 8-10 ore la macerat Apoi se încalzeste amestecul pâna aproape de fierbere. Se strecoara si se adauga în apa pentru baie. Apa trebuie sa acopere zona rinichilor. Durata baii este de 20 de minute. Dupa baie, corpul nu se sterge, se îmbraca un halat gros de baie si se trece la pat pentru a transpira timp de o ora.
Aceste bai se recomanda pentru starile de astenie nervoasa si pentru femeile cu afectiuni la uter si ovare.