Această plantă este folosită prin rădăcina ei în majoritatea gospodăriilor la prepararea murăturilor şi drept condiment. Dar şi frunzele au o largă întrebuinţare în medicina populară. Armoracia rusticana (A. lapathifolia) este denumirea ştiinţifică, în limba latină. în diferitele zone ale ţării i se spune: chirean, rădăcină sălbatică, tormac, torma si creen. Nu trebuie uitat că unul din preparatele de carne foarte popular, „crenwursti", îşi are denumirea de la hrean (cren) deoarece condimentul principal cu care erau serviţi încă acum peste o sută de ani era rădăcina de hrean rasă, peste care se punea zahăr, sare şi oţet. Hreanul creşte în special lângă casă în grădini. Desigur, în principal este o plantă cultivată de om dar se mai găseşte şi accidental în stare sălbatică în natură, lângă şanţuri umede, la malul pâraielor. Frunzele hreanului sunt late şi ondulate şi cresc uneori înalte de 1-1,5 metri. Planta înfloreşte în lunile de vară iunie-iulie, având floricele albe, cu câte patru petale şi care emană un miros puternic. Rădăcina de hrean, folosită rasă, în cantităţi mici are un puternic efect asupra digestiei, stimulând-o. Totodată are un puternic efect diuretic ceea ce recomandă rădăcina de hrean în tratamentul edemelor. Conţinutul ridicat de vitamină C ajută în stările de anemie, în combaterea inapetenţei (lipsa poftei de mâncare). încă din vechime, atât frunzele cât şi rădăcinile de hrean şi-au găsit o largă aplicaţie în tratamentul diferitelor boli şi afecţiuni. Astfel, frunzele proaspăt culese se aplică pe frunte şi la ceafă combătând durerile de cap şi migrenele. în durerile reumatice ale articulaţiilor se pun frunze de hrean înmuiate în apă cu sare pe locul dureros. Foarte rapid dispar durerile. Din rădăcina de hrean rasă se obţine o pastă care se pune pe o bucată de pânză şi se aplică pe locul dureros în lombosciatică, în zona abdomenului pentru alinarea crampelor. Pentru tinerii ce suferă de necazul specific pubertăţii, acneea, se aplică o mască cu hrean în soluţie de oţet. Aceasta se obţine în modul următor: se iau una-două rădăcini de hrean, se rad fin, se pun într-o sticlă în care se toarnă oţet din vin sau oţet de mere, până ce s-a acoperit întreaga cantitate de hrean. Se pune într-un loc călduros şi însorit la macerat timp de 8-10 zile. Din esenţa obţinută se umezeşte o bucată de pânză curată şi se aplică pe faţa anterior umezită. Se lasă zece minute după care se spală faţa cu apă caldă şi apoi apă rece. în cazurile de răceală când nasul este înfundat, mirosiţi puţină rădăcină de hrean rasă şi veţi simţi o puternică înţepătură până în frunte, după care nasul „va funcţiona normal".

Mod de folosire:

Frunzele de hrean
proaspăt culese, se spală şi se aplică pe locurile dureroase în cazurile de migrenă, dureri de cap, crize de lombosciatică, dureri reumatice la articulaţii.

Rădăcinile de hrean,
rase, peste care se pune o picătură de oţet din vin sau oţet din mere, se pun într-o bucată de pânză şi se aplică comprese pe abdomen în cazurile de indigestie, dureri abdominale.

0 cataplasmă: 
veche de peste o sută de ani) se aplică pe abdomen în cazurile de stomac încărcat, indigestie. Pe o bucală de pânză curată, se pun două linguri de cenuşă obţinută din arderea lemnelor, o lingură de hrean ras, o ceapă tăiată mărunt şi se stropeşte cu oţet din vin sau oţet din mere. Cataplasma se aplică pe zona stomacului şi se lasă aşa timp de o jumătate de oră. Imediat bolnavul se va simţi mai bine.

Mască de hrean
în solutie de oţet: se obţine din rădăcină rasă de hrean, se pune într-o sticlă, se toarnă oţet din vin sau de mere. Se lasă la macerat 8-10 zile. Apoi, esenţa obţinută se pune pe o bucată de pânză şi se aplică pe faţa umezită. Se lasă zece minute, apoi se spală faţa cu apă caldă şi apoi cu apă rece. Ajută în combaterea acneei juvenile.

Ca legumă Condimentară 
se pun rădăcini de hrean despicate pe lungime în vasele cu varză pentru murat sau în borcanele cu murături asortate. Hreanul are un efect binefăcător asupra digestiei.