Dacă întrebaţi orice copil dacă ştie care este planta medicinală cea mai cunoscută, vă va răspunde cu siguranţă că este muşeţelul. Denumit ştiinţific Matricaria chamomilla, muşeţelul mai este cunoscut în popor sub următoarele denumiri: mamoriţă, mărarul câinelui, matrice, românită sau poala Sfintei Mării. Creşte în livezi, lângă potecile din grădini, lângă lanurile de cereale, lângă ruine (ziduri), atât la şes cât şi în zonele de deal, până sus pe văile munţilor. Se culeg în special florile (albe cu galben-portocaliu) în lunile mai până în august. Dacă cu douăzeci de ani în urmă lumea mai zâmbea la adresa acestei plante preferate de bunicuţele noastre, încet, încet situaţia s-a schimbat. S-au descoperit o serie de substanţe utile conţinute în muşeţel şi care au efecte antiinflamatorii, cu efect constrictor remarcabil asupra vaselor sangvine ce se dilată în cazul inflamaţiilor. Planta are un puternic efect antispastic, calmând colicile şi spasmele abdominale. Pentru acest motiv se recomandă bolnavilor ce suferă de stomac să folosească muşeţelul atât sub formă de ceai (infuzie), cât şi sub formă de adaus la apa pentru băi de şezut, frecţii în zona abdominală. Muşeţelul conţine uleiuri eterice, substanţa pro-azulen C, care se transformă la căldură în varianta eficace ca medicament natural, azulen. Chiar în diluţii puternice (0,005%), azulenul ucide bacteriile, motiv pentru care muşeţelul are un puternic efect antibacterian şi microbian. Recoltarea muşeţelului este bine să se facă doar pe vreme însorită, florile se pun la uscat (la umbră) şi se păstrează în vase de sticlă ce se pot închide ermetic (borcane cu capac înşurubabil) pentru a nu-şi pierde proprietăţile date de conţinutul în uleiuri volatile. Din numărul foarte mare de afecţiuni şi boli la care este folosit, iată cele mai importante situaţii în care vă ajută muşeţelul: în primul rând în combaterea inflamaţiilor (fie interne, cum ar fi cavitatea bucală, inflamarea intestinelor), dar şi externe, loviri, tumefieri ale pielii, răni, zgârieturi, tăieturi, cicatrici postoperatorii. Sub formă de ceai (infuzie) se recomandă pentru liniştirea nervilor, stări de agitaţie, nevralgii, reumatism, tulburări ale ciclului, dureri menstruale, tulburări în perioada de sarcină, hemoragii uterine. Totodată se recomandă în bolile specifice copiilor: colici abdominale, dureri de stomac, balonări. Sub formă de spălaturi sau băi de şezut ajută în tratarea hemoroizilor, inflamaţia mucoaselor, ulceraţii, răni purulente. Băi la picioare, în cazul eczemelor, al picioarelor ce transpiră mult. Sub formă de băi de abur sau inhalaţii la sinuzite, guturai. Sub formă de gargară, în stomatite, abcese dentare. în otite, în situaţii de diminuare a auzului, câteva picături cu ulei de muşeţel, puse în ureche, au dat rezultate foarte bune. Frecţiile cu ulei de muşeţel pe mâinile sau picioarele afectate de o pareză uşoară, ajută foarte mult. Un mod mai original folosit în unele ţări din sud-estul Europei constă în obţinerea de pulbere din florile uscate de muşeţel. Acestea foloseşte în proporţie de o jumătate de linguriţă pulbere şi o jumătate de linguriţă zahăr luate într-un pahar cu apă, alină durerile de cap şi durerile lombare. Un lucru rămâne deosebit de important: ceaiul de muşeţel se prepară cu apă clocotită, dar nu se lasă să dea în fiert. îşi pierde altfel proprietăţile tămăduitoare. Uleiul volatil s-ar pierde, la fel celelalte substanţe active se distrug. Din toate cele relatate, este bine să reţineţi modul în care se poate folosi muşeţelul.

Mod de folosire:

Ceai (maceraţia rece):
Zece linguriţe de flori de muşeţel uscate, se pun în două pahare cu apă rece. Se lasă 6-8 ore, apoi se strecoară şi se beau cu înghiţituri mici. Este indicat în special pentru tratarea afecţiunilor stomacului şi intestinelor.

Ceai (infuzie):
Două linguri vârfuite cu flori de muşeţel, se opăresc cu o cană (250 ml) apă clocotită, se acoperă vasul şi se lasă „să tragă" cel puţin 10 minute. Se strecoară şi se bea puţin îndulcit. Calmează durerile abdominale, crizele de rinichi etc.

Băi de şezut: 
Se pun două mâini pline de flori de muşeţel în doi litri cu apă clocotită, se lasă „să tragă" cinci minute, se strecoară şi se adaugă în apa pentru baie. Durata băii este de 20 de minute. Zona rinichilor trebuie să fie acoperită de apă. După baie, corpul nu se usucă, se îmbracă un halat de baie şi se trece timp de o oră la pat pentru a transpira abundent.

Inhalaţii la abur:
1-2 linguri vârfuite cu flori de muşeţel se pun la un litru cu apă clocotită. Vaporii se inhalează stând sub un prosop mai mare. Se recomandă în tratamentul sinuzitelor, răcelilor puternice.

Comprese cu muşeţel:
Pentru aplicarea de comprese cu muşeţel pe abdomenul copiilor, se pune o lingură cu flori de muşeţel într-o cană (250 ml) cu lapte ce a fiert în clocot, se lasă un minut, se strecoară şi se pun comprese calde.

Ulei de muşeţel:
într-o sticlă de o jumatate de litru (sau un litru) se pun flori proaspăt culese de muşeţel. Se toarnă ulei de floarea soarelui până se acoperă nivelul plantelor. Se pune la loc însorit, sticla bine astupată, să stea timp de două săptămâni. Se foloseşte pentru frecţii în locuri dureroase ale mâinilor şi picioarelor, se pun câteva picături de ulei de muşeţel încălzit în ureche, în caz că există dureri sau probleme cu auzul.

Pulbere: 
Se iau florile de muşeţel uscate, se pisează într-un mojar, iar pulberea (o jumătate de linguriţă) cu o jumătate de linguriţă de zahăr, se pune într-un pahar cu apă rece, se bea ca şi o aspirină dizolvată. Ajută în calmarea durerilor.

Pernă CU muşeţel:
într-o faţă de pernă din pânză (in) se pun flori proaspete (sau uscate) de muşeţel. Se coase faţa de pernă şi se pune la încălzit (uscat). Se aplică pe zonele dureroase, inflamate.

Alifia de muşeţel: 
într-o tigaie se pun la încălzit 150 g untură curată de porc. Când s-a încins, se presară două mâini cu flori (proaspăt culese) de muşeţel. Se amestecă cu o lingură de lemn şi se încinge în continuare. Când a dat în clocot, se retrage vasul de pe foc, se acoperă şi se lasă să stea până a doua zi. Apoi se încălzeşte din nou până ce amestecul devine fluid, se trece printr-o bucată curată de pânză, se stoarce bine, iar alifia se foloseşte pentru zone dureroase (reumatism), umflături şi zone purulente.