Socul (negru) creste ca o tufa înalta sau pom, atingând înaltimea de 7 metri. Denumirea latina: sSambucus nigra, popular se numeste soc negru.
Ramurile sale au un miez alb, pufos, florile (înfloreste în iunie-iulie) au o culoare alba spre galbui, emanând un miros puternic aromat. Fructele, sub forma de bobite de culoare neagra, cu miros puternic aromat si gust dulceag si usor astringent apar în lunile august-septembrie.
Florile de soc contin un ulei volatil ce da aroma specifica, zahar, mucilagii, colina, sambunigrina etc. Ele au proprietatea de a provoca transpiratii abundente ceea ce le face utile sub forma de ceai sau suc pentru tratamentul afectiunilor de gripa, raceala, bronsita, ele contribuie la scaderea febrei.
în acelasi timp, datorita diurezei, ceaiul din flori de soc influenteaza prin proprietatile diuretice: guta, reumatismul, bolile de rinichi si vezica urinara. Ceaiul din flori de soc are si proprietati usor laxative, ceea ce favorizeaza eliminarea de toxine si a apei din tesuturi, efect deosebit în tratarea obezitatii.
Fructele contin zahar si acizi organici (acid malic, citric si tartric), vitaminele A si C. Se folosesc atât sub forma de ceai (infuzie sau decoct) dar si suc din fructele de soc preparat cu sau fara alcool. Siropul din fructe de soc (1 litru suc de fructe si 2 kilograme de zahar si 50 grame de flori de soc uscate) este bun pentru combaterea starilor de oboseala, stres si în reumatism. în vechime, începând cu Evul Mediu, era traditia ca în curtea fiecarei gospodarii taranesti sa fie si un pom de soc negru. Se spunea ca apara de duhurile rele, de boli, iar florile si fructele erau medicamente larg raspândite. Pentru a conserva un asemenea pom, se spunea ca atunci când este. taiat socul, va trebui sa moara un membru al familiei.
Din florile de soc se prepara si în zilele noastre o bautura racoritoare aromata si placuta la gust. Florile se pun cu putina apa, zeama de lamâie si zahar la macerat. Se formeaza prin fermentatie un acid care îi da un gust deosebit.
Ceaiul din florile de soc are si efect de curatire a sângelui. în bolile specifice copiilor se recomanda ceaiul de soc în îmbolnavirile cu pojar sau scarlatina. Socul accelereaza trecerea eruptiilor.
în multe sate din Austria si Germania se mai prepara o supa delicioasa cu fructele de soc, este foarte buna pentru tratamentul afectiunilor de stomac si rinichi.
Sucul proaspat din fructele de soc combate nevralgiile si sciatica.
Din frunze se obtine un ceai diuretic, iar coaja de soc este puternic diuretica, provoaca varsaturi si puternic laxativa.

Mod de folosire:

Ceai (infuzie): 
Cu puternic efect sudori/ic: doua lingurite vârfuite cu flori de soc la 250 ml apa clocotita. Se lasa cinci minute apoi se bea de doua ori pe zi câte un pahar

Macerat (cu proprietati laxative): 
O lingurita de fructe proaspete (sau o jumatate de lingurita de frunze uscate se pune într-o cana (250 ml) cu apa rece se lasa peste noapte, dimineata se încalzeste si se bea pe stomacul gol. Combate constipatia.

Sirop: 
Se storc fructele proaspete, se strecoara si se amesteca 1 litru de suc proaspat cu 2 kg zahar, se pune la fiert. în timp ce fierbe se amesteca si se adauga un pumn de flori uscate pentru aroma.
Siropul este bun pentru tratamentul cazurilor de raceala, în bolile de rinichi, guta si reumatism.

Adaos pentru baie: 
Din patru pumni de flori de soc macerate în 4 litri apa rece (timp de 8 ore) se obtine un extract folosit pentru comprese pe furuncule si abcese (fluidifica puroiul) si calmeaza durerile. Ca adaus în baile de sezut, ajuta în combaterea starilor de stres si nervozitate.