lenupărul (Juniperus communis) creşte în regiunile muntoase pe păşunile montane, în zone stâncoase. El se mai numeşte şi anaperi, archiş, cetină, feniar, ialovăţ, jneapăn, turtei. Tufele de ienupăr nu-şi pierd frunzele aciculare. Ele ating o înălţime de trei până la patru metri. Fructele au o culoare albastru închis spre negru, ele se coc o dată la doi ani. în jurul fructelor sunt ţepi. Dacă perioada de înflorire a ienupărului este aprilie-mai, fructele se coc abia la sfârşitul lui septembrie - începutul lunii octombrie. Fructele (bobitele) de ienupăr au un miros plăcut datorită uleiului volatil pe care îl conţin. Mai conţin zaharuri, răşină, săruri de potasiu şi un principiu amar. Gustul este dulceag cu o aromă specifică, ceea ce face ca bobitele de ienupăr să fie folosite drept condiment în arta culinară împreună cu ienibaharul sau Coriandrul. Ca plantă medicinală, ienupărul, mai exact fructele sale, posedă proprietăţi diuretice puternice, sunt dezinfectante şi cicatrizante în bolile de rinichi şi ale vezicii urinare. Este foarte indicată folosirea sa şi în reumatism, gută şi în hidropizie (acumularea de apă în ţesuturi). Mulţi locuitori din satele de munte în special din Italia, Austria şi Germania preţuiesc puterea tămăduitoare a ienupărului în cazurile de răceală, bronşite acute sau cronice. Ei au mereu în casă şi rachiul de ienupăr „Wacholder", acest „şnaps" medicinal. Olandezii dau aroma rachiului lor naţional „genever" folosind boabe de ienupăr şi englezii dau ginului o aromă specifică cu fructe de ienupăr şi aceasta încă din sec. XVII. Mâncate în stare crudă, boabele de ienupăr stimulează pofta de mâncare, ajută în cazurile de slăbiciune generală la copii, anemie. Totodată ceaiul din boabe de ienupăr combate dispepsiile (diaree şi vărsături). Primăvara se face o cură de depurare a sângelui folosind boabe de ienupăr ca decoct. Uleiul extras din fructele de ienupăr şi amestecat cu alcool rafinat de 38-40% (un mililitru ulei la 100 grame alcool) foloseşte pentru frecţii în cazul durerilor articulare provocate de reumatism. Ienupărul foloseşte cu succes şi în tratarea altor afecţiuni şi boli, cum ar fi: piatră şi nisip la vezica urinară, boli de piele, eczeme, scabie, boli de ficat.

Mod de folosire:

Macerat (Ia rece):
Două linguriţe vârfuite cu bobite de ienupăr uscate şi zdrobite se pun la 200 ml de apă rece. Se lasă 8-10 ore. Apoi se bea ca raţie zilnică.

Decoct:

Se iau 100 grame de boabe de ienupăr uscate, se pun într-o jumătate de litru de apă rece, se lasă o oră, apoi se pun la fiert, se lasă să fiarbă acoperit timp de 10-15 minute. Se ia câte o lingură înainte de fiecare masă (pentru bolile aparatului digestiv).

In Stare solidă:
Se mestecă zilnic 5-8 boabe de ienupăr în stare crudă. Cura se întinde pe 4-5 săptămâni. Se recomandă persoanelor cu stări de slăbiciune, lipsa poftei de mâncare. Bolnavii de rinichi vor evita acest fel de cură. Se interzice categoric femeilor în perioada de sarcină.

Ceai (infuzie):
Două linguriţe vârfuite cu boabe de ienupăr (zdrobite, mărunţite) se pun la o cană (250 ml) cu apă clocotită, se lasă două minute, apoi se strecoară. Se beau două căni zilnic. Atenţie: tratamentul nu durează mai mult de trei săptămâni.

Rachiu de ienupăr:
în 500 ml de apă se pun 100 grame boabe de ienupăr proaspăt culese. Se fierb într-un vas acoperit. Apoi se strecoară, se pun 100 grame de zahăr şi se lasă să dea de 2-3 ori în clocot. Se toarnă 500 ml alcool rafinat 38-40%. Se foloseşte la nevoie câte un păhărel în stările de răceală sau dispepsii.