Roinita (sau melisa) este o planta cunoscuta înca din antichitate.
In latina i se spune Melissa officinalis. Si în româneste i se spune local lamâita, melisa sau buruiana stupului. Roinita provine din zonele rasaritene ale Marii Mediterane, dar s-a raspândit în mai toata Europa.
Planta este multianuala, cu o tulpina cu multe ramificatii, ajunge la înaltimi de pâna la 70 de cm. Frunzele au o forma ovala usor zimtata. Florile au o lungime de cca 1 cm si sunt de culoare alba.
Roinita emana un miros placut, aromat, asemanator lamâii. înfloreste din luna iunie pâna în august. Se folosesc frunzele fie proaspete, fie uscate. Roinita contine: ulei eteric, citronelol, citral, geraniol, substante tanine si substante amare.
Creste în gradini, lânga ziduri, garduri, în spatiile libere dintre vii.
Planta se foloseste, în primul rând, drept calmant. Calugaritele din unele manastiri catolice din Europa, în special Germania, Franta, Austria si Elvetia, prepara o tinctura din frunzele si florile proaspete de roinita, extract în alcool. Aceasta tinctura este foarte apreciata în tratamentul starilor de agitatie psihica, tahicardie, insomnii. Are efecte benefice si în tratarea tulburarilor digestive. în farmaciile din Vest se vinde sub numele de „Klosterfrau-Melissengeist".
Cunoscuta înca din Evul Mediu, planta si-a capatat un renume deosebit dupa anul 1820, fiind folosita mai ales urmatoarele afectiuni si boli: astenie nervoasa, tulburari de ritm cardiac, insomnii, migrene, astm de origine nervoasa, stari de debilitate, lesin, depresiuni psihice, dureri menstruale. Are efecte benefice în tonifierea stomacului.
Toate suferintele de mai sus se trateaza cu ceaiul de roinita, preparat ca infuzie. Ca aplicatie externa, se confectioneaza pernute din pânza de in, se umplu cu roinita si se pun pe locurile dureroase la reumatism, loviri, striviri sau pe hematoame.
Sub forma de gargara, ceaiul de roinita ajuta la alinarea durerilor de dinti, în parodontoza. Extractul de roinita (tinctura) în alcool se ia fie sub forma de picaturi pe putin zahar, fie se fac frectii locale (în special pe abdomenul copiilor când au colici).
Ceaiul de roinita are o larga utilizare, el putând fi baut în scopul de a trata balonarile, dar si starile de insomnie, de exemplu. Un ceai de roinita în amestec cu coada soricelului si tei, baut seara, poate conferi oricui un somn odihnitor si linistitor. Exista persoane care, suferind în principal de tahicardie, au tulburari de somn, vâjâit în urechi, ceea ce le face sa aiba si o stare de proasta dispozitie, de deprimare. Toate aceste manifestari pot fi îndepartate cu usurinta cu ajutorul a trei cesti de ceai de roinita baute zilnic.
Recomandam femeilor gravide sa bea câte doua cani de ceai de roinita în perioada sarcinii. Vor fi linistite, nu vor avea tulburari si vor naste copii frumosi si sanatosi, nu ca atunci când consuma preparate medicale calmante pe baza chimica. Si pentru îngrijirea copiilor (de la câteva luni la opt ani) se recomanda ceaiul de roinita care combate durerile de burta.
Ceaiul de roinita se combina cu cel de pelinas, talpa gâstii si paducel, fiind admirabil în tratarea bolilor de inima si cardiovasculare.

Mod de folosire:

Ceaiul de roinita: 
2 lingurite vârfuite cu frunze de roinita la o cana (250 ml) de apa clocotita, se lasa 1 minut, se strecoara, se beau 2-3 cani pe zi. Pentru insomnii, 2 cani seara.

Pernita cu roinita: 
Se croieste o fata de perna din pânza de in, se umple cu plante si se aplica pe locurile dureroase: reumatism, Hematom.

Bai cu roinita: 
extractul la rece (5 pumni de frunze la 5 litri apa) se încalzeste a doua zi, se adauga la apa pentru baie. Are efecte cicatrizante.

Tinctura: 
într-o sticla se pun frunze si flori pâna aproape s-a umplut, se acopera cu alcool 38-40°, se lasa 2 saptamâni în loc însorit. Se folosesc 4-5 picaturi pe zahar, de 3 ori pe zi.