Acest arbore (Morus alba, Morus nigra) provine din Asia, de unde fost adus cu multe sute de ani în urmă. Popular se mai numeşte şi agud, cirici, frăgar, mură sau sarcoji. Se cultivă în special pentru frunzele sale folosite la creşterea viermilor de mătase. Fructele sale albe sau negre sunt folosite pentru gustul său plăcut, uşor acrişor. In medicina populară se folosesc frunzele din care se prepară un ceai foarte util în tratamentul diabetului. Din frunzele de dud uscate se ia o lingură şi se opăreşte cu o cană de apă clocotită. Se lasă până la un minut, se strecoară şi se iau cam patru linguri din acest ceai, zilnic. Se poate face o combinaţie din frunze de dud, frunze de afin, teci de fasole, frunze de nuc şi urzică, amestec în părţi egale, din care se va lua o lingură şi se opăreşte cu o cană cu apă clocotită. Se lasă să tragă şi se bea într-o zi în trei reprize. Este ceaiul cel mai bun în tratamentul diabetului zaharat. Din coaja rădăcinii de dud, se prepară o fiertură contra viermilor intestinali: o lingură la un litru de apă, se fierbe scurt, se strecoară şi se iau înainte de mesele principale câte două linguri. Pentru cazurile de Constipaţie, se prepară un sirop din fructele proaspete. Se foloseşte o cană cu fructe de dud, două ceşti cu zahăr şi un litru de apă. Se pune la fiert, se amestecă cu o lingură de lemn. După ce a dat de mai multe ori în clocot, se lasă să se răcească apoi se pune într-o sticlă şi se ia la nevoie câte o lingură. Atenţie: frunzele au proprietăţi astringente, deci nu se folosesc la prepararea siropului.

Mod de folosire:

Ceai (infuzie):
O lingură de frunze uscate, tocate mărunt, la o cană cu apă clocotită, se lasă să tragă până la un minut, se strecoară, se iau patru linguri zilnic.

Sirop:
Dintr-o cană cu fructe de dud (dude), două ceşti de zahăr şi un litru de apă, puse la fiert, se obţine un sirop folosit în cazurile de Constipaţie.