Aceasta planta, datorita continutului ridicat în principii amare îsi are legata numele de gustul puternic amar, „amar ca pelinul".
Denumirea latina Artemisia absinthium. Popular, i se mai spune: pelinita, pelin mic, iarba amara, vermut. Denumirea de „vermut" vine din germana (Wermut) si a dat numele unei bauturi aperitive traditionale, foarte cunoscute în toata Europa.
Planta creste sub forma de tufe atingând înaltimea de un metru. îi plac solurile uscate, bogate în calcar. O gasim pe livezi, pajisti, pasuni, lânga ziduri, gramezi de pietris, pe marginea liniei ferate, în apropierea malului marii.
Are frunzele argintii si face flori de forma unor margele de culoare galbena.
Este o planta cunoscuta, apreciata si folosita din cele mai vechi timpuri.
Vechile scrieri pe papirus povestesc cum alergatorii cu carele romane beau la victorie un extract de pelin.
în scrieri mai vechi se mentiona ca pelinul era pus în cerneala cu care calugarii scriau în Evul Mediu, pentru ca soarecii sa nu roada înscrisurile. Celebra Hildegard von Bingen, recomanda cu secole în urma pelinul sub forma de comprese (la cap) contra durerilor de cap precum si pentru evitarea întepaturilor de albine. Pâna prin 1920, în Germania si Austria se prepara un lichior de pelin, „Absinth", care însa a fost ulterior interzis din cauza efectului de obisnuinta (ca un drog). Cu totul alt efect îl au vinurile amarui din Italia (vermut) care contin substantele amare în cantitati destul de mici si care au un efect benefic pentru pofta de mâncare.
Se foloseste planta înflorita (frunze si flori). Perioada optima de recoltare: iulie pâna în septembrie. Se usuca numai la umbra.
Chiar în cantitati mici, planta stimuleaza pofta de mâncare si are efect tonic asupra stomacului. în cantitati mici, ceaiul de pelin are efect de linistire si depurant al sângelui. Calitatile antiseptice ale pelinului pot fi folosite cu foarte bune rezultate si în tratarea ranilor purulente. Se fierbe pur si simplu pelin si se fac câte trei bai pe zi zonei cu rana purulenta.
Planta preparata sub forma de ceai ajuta în majoritatea bolilor specifice femeilor (atentie! nu se foloseste de femeile gravide si cele ce alapteaza!).
Planta combate frisoanele, este utila pentru tratamentul bolilor de rinichi si celor de ficat. Consumul de lunga durata poate duce la dureri de cap, ameteli. Datorita gustului foarte amar, planta nu se fierbe, se opareste doar si se lasa „sa traga" cel mult un minut. în mod obisnuit, reteta de preparare este: o lingurita de pelin uscat, la o cana (250 ml) de apa clocotita.
Se poate folosi si planta foarte uscata, sfarâmata sub forma de pulbere. în acest caz, zilnic, un vârf de cutit ajuta la vindecarea cazurilor de hepatita si în alte boli ale ficatului.
Pelinul este bun si în tratamentul altor afectiuni si boli: diabet, guta, reumatism (Atentie! evitati excesele, deoarece pelinul contine o substanta toxica, tojona.)
în multe sate din Boemia, Austria si Italia, se pune o lingura cu pelin maruntit într-un litru de vin (alb sau rosu), se lasa timp de o saptamâna. Apoi se beau zilnic 1-2 pahare. Are un efect deosebit pentru bolnavii de vezicula biliara si cei cu balonari cronice.
Ceaiul de pelin este recomandat si pentru copiii cu oxiuri sau limbrici.
Pentru pofta de mâncare, cunosc de la bunici o reteta foarte buna: patru linguri de pelin tocat marunt se amesteca cu un pahar (100 ml) de alcool rafinat (70°) se pune la loc însorit timp de sapte zile. Se vor lua 10 picaturi de trei ori pe zi, în special pentru stimularea poftei de mâncare si a celor ce au balonari sau alte tulburari digestive.
Aceasta tinctura nu se va lua mai mult de o luna, deoarece poate provoca tulburari nervoase.
Pelinul ramâne o planta medicinala valoroasa. Este usor de gasit si n-ar trebui sa lipseasca din farmacia casei dumneavoastra. Si, vorba chinezilor: un medicament este mai eficient când este foarte amar!

Mod de folosire:

Ceai (infuzie): 
O lingurita vârfuita de pelin la o cana (250 ml) apa clocotita se lasa o jumatate de minut, se strecoara, se beau zilnic cel mult trei cani de ceai.

Tinctura (concentrata): 
într-un pahar (100 ml) cu alcool rafinat concentrat (70°) se pun patru linguri de pelin. Se lasa 7 zile, apoi se folosesc la nevoie de trei ori câte 8-10 picaturi zilnic.

Pulbere: 
Un vârf de cutit cu pulbere de pelin se foloseste pentru tratamentul bolilor de ficat.

Bai (partiale): 
Un pumn de pelin la 2 litri de apa clocotita. Se lasa 10 minute apoi se face baie în zonele cu rani purulente.