Cine n-a „gustat" cu privirea minunata imagine a macului înflorit la marginea lanurilor de grâne? Culoarea sa roşie luminează în lanuri. în latină i se spune Papaver rhoeas. Popular, are o serie de alte denumiri, cum ar fi măcuţ, mac iepuresc, mac sălbatic, mac roşu, sau păpăruie, paparoane, somnişor. în general se folosesc petalele. Ele conţin mucilagii şi mai ales alcaloizi ce au proprietatea de a calma crizele de tuse. Se foloseşte ceaiul din flori de mac de câmp pentru tratarea cazurilor de răceală, pentru gripă, bronşite. Acest ceai se prepară ca infuzie o linguriţă vârfuită de petale de flori de mac la o cană (250 ml) cu apă clocotită. Se lasă până la un minut, apoi se strecoară, se bea călduţ, îndulcit cu miere de albine. La sate, se combină acest ceai şi cu flori de tei, frunze de pătlagină îngustă şi cimbru (câte o linguriţă din fiecare plantă la un litru cu apă clocotită). în acest mod i se sporeşte efectul medicinal. Celălalt sortiment de mac, macul de grădină, Papaver somniferum, este o plantă anuală, creşte la margini de grădină (sălbăticit), atinge înălţimea de 50 cm până la un metru. Florile ating o lăţime de 10 cm şi au culorile alb, trandafirii până la violet, cu pete de culoare închisă spre baza petalelor. Fructul este o capsulă de mărime apreciabilă. Această plantă a venit în central Europei cu patru milenii înainte de Hristos. în anul 1200 î.H. se cunoştea în Grecia proprietatea capsulelor de mac de a calma durerile. Planta este cultivată masiv în Orient (în special China) începând din secolul XVIl-lea când începe „moda" fumatului de opiu. în zilele noastre, aproape fiecare dintre noi când aude de culturile de mac se gândeşte la ciclul: mac-morfină-heroină, deci la această pacoste a stupefiantelor. Nu trebuie negată această latură, dar în acelaşi timp nu trebuie uitat totuşi că din Papaver somniferum se obţine şi morfina, un important adjuvant în medicină. Morfina folosită încă din vechime de medici, ajuta la adormirea pacienţilor pentru efectuarea de operaţii chirurgicale. Până în zilele noastre acest drog, morfina, se foloseşte strict de către medic şi numai sub supravegherea sa. Să reţinem însă că macul de câmp (cel sălbatic) nu este toxic, ceaiul obţinut din florile sale este un mijloc admirabil pentru calmarea crizelor de tuse. Pentru celălalt mac (de grădină) nu este recomandabil să-i folosiţi ca ceai dacă n-a ajuns la maturitate. Aceasta deoarece este prea puternic şi poate produce obişnuinţă: la maturitate, conţinutul în opiu scade foarte mult şi nu mai are decât 0,02% alcaloizi, nemaifiind periculos şi poate fi folosit fără grijă în tratarea durerilor de dinţi. Se fierbe timp de zece minute o căpăţână de mac şi câteva frunze, după care cu fiertura călduţă se face gargară şi se pot şi bea două, trei înghiţituri. De la macul de grădină, folosiţi însă fără teamă, oricât şi oricând doriţi seminţele, pentru prăjituri şi cozonaci.

Mod de folosire:

Macul de câmp :
Ceai (infuzie): O linguriţă vârfuită de petale de flori de mac, se opăreşte cu o cană (250 ml) cu apă clocotită, se lasă un minut, se strecoară, se îndulceşte cu miere de albine. Se beau 2-3 căni de ceai zilnic.

Macul de cultură:
Seminţele se trec prin maşina specială de tocat, se amestecă cu lapte şi zahăr, se dau scurt în clocot şi se folosesc ca umplutură la prăjituri